Glossa

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rău si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama
Tu ramii la toate rece.

Multe trec pe dinainte.
In auz ne suna multe.
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?
Tu aseasa-te deoparte.
Regasindu-te pe tine,
Cand cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici incline a ei limba
Recea cumpan-a gindirii
Inspre clipa ce se schimba
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu in lume sa te-nchipui;
Joace unul si pe patru
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plange, de se cearta,
Tu in colt petreci in tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat inceputul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o să fie
In present le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Tu intreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun cite exista.
Si de mii de ani incoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atat de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera cand vezi miseii
La izbinda facind punte,
Te-or intrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dinsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras;
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cantec de sirena
Lumea-ntinde lucii mreje
Ca să schimbe actorii-n scena.
Te momeste în virteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri in laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor să zica.
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndragesti nimica,
Tu ramii la toate rece.

Tu ramii la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Tu intreabe si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate;
Vreme trece, vreme vine.

scrisa de Mihai Eminescu