Nervi de toamnă

La toamnă, cānd frunza va īngălbeni,
Cānd pentru ftizici nu se ştie ce noi surprize vor veni, -
Alcoolizat, bătut de ploi, cum n-am mai fost cāndva,
Tārziu, īn geamul tău, īncet, cu o monedă voi suna.

Şi-n toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus,
Cānd vāntul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus, -
La geamul tău, īn spaima nopţii, ca un prelung final,
Voi repeta că anii trec mereu mai greu, şi mai brutal.

Va bate ploaia... şi tārziu, la geamul tău voi plānge-ncet...
Va rătăci alcoolizat, apoi, īn noapte, un schelet, -
Nimic tu nu vei auzi din cāte voi avea de spus...
Īn toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus

scrisa de George Bacovia